Vineri, 23 octombrie,19:00h, librăria Cărtureşti va găzdui un recital de pian şi voce, susţinut de Ana Ștamp şi Alex Negriuc.
Concert Tea House Cărtureşti
Posted in librăria Cărtureşti Cluj cu etichete 2009, arta, autumn, bach, carte, carturesti, ceai, cluj, Cultura, cultural, dichis, house, libraria carturesti, librarie, mozart, muzica, pian, tea, tea house, umbre, voce on octombrie 22, 2009 by vallomoonCină ȋn doi
Posted in Poesis cu etichete 2009, angoasa, arta, cina, doi, lumina, mare, moarte fizica, nisip, noi, summer, umbre, valuri on septembrie 21, 2009 by vallomoonMi-am crestat palma cu un cuţit
şi marea s-a scurs
ȋn găurile măselelor tale
au crescut arbori ce au hrănit peştii
pe care i-am prins cu năvoade de pe nisip.
Renaşterea
Posted in Poesis cu etichete 2009, alb, angoasa, arta, avort, death, fetus, intuneric, lichid amniotic, moarte, negru, noapte, renastere, renasterea, tenebre, umbre on septembrie 21, 2009 by vallomoonMă ţintuieşti cu privirea abisului orbit de nematerialitatea sa,
ȋn timp ce naşti maşinal, copaci, rȃuri, sori,
niciodată nu se vor pȃrgui ȋn lumina mută a amintirii.
Te hrăneşti cu vinul uscat
din rănile deschise.
Cordoane ombilicale cresc pe structurile de rezistenţă
a oraşului ucis de lichidul amniotic.
Fetuşii formolaţi erodează epidermele sensibile
digerȃnd Inima ce le-a dat puls.
Imagine
Posted in Poesis cu etichete angoasa, arta, camera lucida, camera obscura, death, fotografie, imagine, intuneric, istorie, moarte, moarte psihica, negru, noapte, obscur, Poesis, psihic, tenebre, umbre on septembrie 21, 2009 by vallomoonEşti o minte ȋnchisă
ȋntr-un sertar mumificat de timpul viu al altora care nu se văd.
Nu te vezi, cȃnd te vezi cu umbra-ţi ȋnchisă-n clepsidră.
Tot ce n-ai spus va fi purtat tatuat sub hainele uniformităţii!
Sapi morminte ȋn curtea din spate a istoriei
Căutȃnd limbile ceasului ce te-a condamnat.
Visezi la o cameră obscură să te materializeze, dar tot ce ai primit pȃnă acum e o cameră lucidă.
Curzio Malaparte-Pielea
Posted in Fast Reading cu etichete angoasa, arta, carte, death, Fast Reading, intuneric, malaparte, moarte, negru, noapte, pielea, tenebre, umbre on august 20, 2009 by vallomoonȊnsă după eliberare,oamenii au trebuit să lupte pentru a trăi. Este un lucru umilitor, oribil, este o necesitate ruşinoasă să lupţi pentru a trăi. Doar pentru a-ţi salva pielea. Nu mai este lupta ȋmpotriva sclaviei, lupta pentru libertate, pentru demnitatea umană, pentru onoare. Este lupta ȋmpotriva foamei. Este lupta pentru o bucată de pȃine, pentru un pic de caldură, pentru o zdreanţă pe care să o pui pe copii, pentru o mȃnă de paie pe care să te culci. Cȃnd oamenii luptă pentru a trăi, totul, chiar şi o cutie de conservă goală, un muc de ţigară, o coajă de portocală, o bucată de pȃine uscată culeasă de la gunoi, un os, totul are pentru ei o valoare uriaşă,decisivă. Oamenii sunt ȋn stare de orice ticăloşie ca să trăiască, de orice murdărie, de orice hoţie. Pentru un codru de pȃine, oricare dintre noi este gata să-şi vȃndă propria nevastă, fiicele, să-şi vȃndă mama, să-şi vȃndă fraţii şi prietenii, să se vȃndă pe sine altui bărbat. E gata să ȋngenuncheze, să se tȃrȃie pe jos, să lingă cizmele celui care-i dă de mȃncare, să-şi ȋndoaie spinarea sub gȃrbaci, să-şi şteargă zȃmbind obrazul de scuipat- şi are un zȃmbet umil,blȃnd, o privire plină de speranţă flămȃndă,animalică, o speranţă nemaiȋntȃlnită. [pagina 45]
Casa era mică, avea doar trei camere, şi a trebuit să dorm ȋn birou, pe un divan. De-a lungul pereţilor biroului se ȋntindeau rafturi cu manuale de ginecologie, iar pe marginea rafturilor erau aliniate instrumente de obstretică, forcepsuri, cuţite, furculiţe, fierăstraie, daltiţe, trepanatoare, foarfece, linguriţe, cleme de diferite tipuri, vase de sticlă pline cu un lichid gălbui. Ȋn fiecare vas se găsea un fetus uman.
Trăiam de multe zile ȋn mijlocul acelui popor de fetuşi şi groaza mă apăsa. Fetuşii sunt nişte cadavre, dar de un fel monstruos, sunt cadavre care nu s-au născut niciodată şi niciodată n-au murit. Dacă-mi ridicam privirea de pe o carte, ea se ȋntȃlnea cu ochii ȋntredeschişi ai micilor morţi. Uneori, trezindu-mă ȋn inima nopţii, mi se părea că acei fetuşi oribili, unii in picioare, alţii aşezaţi pe fundul vasului, alţii strȃnşi ȋn genunchi, de parcă s-ar fi pregătit pentru o săritură, erau gata să-şi ridice faţa şi mi se părea că-mi zȃmbesc.
Pe noptieră era aşezat un vas, un bol mare ȋn care plutea regele acelui popor- un drăguţ şi ȋngrozitor tricefal, un făt cu trei capete, de sex feminin. Mici, rotunde, de culoarea cerii, cele trei capete mă urmăreau cu ochii, surȃzȃndu-mi cu un zȃmbet trist, un pic greţos, plin de pudoare umilită. Dacă umblam prin cameră, duşumeaua de lemn se ȋndoia uşor şi cele trei capete se clătinau puţin, ȋngrozitor şi graţios. Alţi fetuşi erau mai melancolici, mai absenţi, mai răi.
Unii aveau aerul gȃnditor al ȋnecaţilor, iar dacă se ȋntȃmpla să ating unul dintre boluri pline de o flottaisonbleme et ravie, vedeam cum fătul gȃnditor se scufunda ȋncet. Aveau gura ȋntredeschisă, o gură largă, asemănătoare cu aceea a unei broaşte, urechile scurte,ȋncreţite, nasul transparent, fruntea acoperită de ridurile vechi, ale unei bătrȃneţi ȋncă fără vȃrstă, fără atingerea anilor.
Alţii se distrau sărind coarda cu firul cordonului ombilical, alb şi lung. Alţii stăteau aşezaţi chinciţi, ȋntr-o veghe atentă şi suspicioasă, de parcă ar fi aşteptat ca dintr-un moment ȋn altul să intre ȋn viaţă. Alţii erau suspendaţi ȋn lichidul gălbui ca ȋn aer şi păreau să cadă ȋncet dintr-un cer ȋnalt şi ȋngheţat. Acelaşi cer, mă gȃndeam, care se bolţeşte peste Campidoglio, peste cupola lui San Pietro, cerul Romei. Ce ciudată specie de ȋngeri are Italia, mă gȃndeam, ce ciudată specie de vulturi! Alţii dormeau ȋntinşi, ȋntr-un act de extrem abandon. Alţii rȃdeau, deschizȃndu-şi gura de broască, cu braţele ȋncrucişate pe piept, cu picioarele desfăcute şi cu ochii acoperiţi de pleoape grele de batracian. Alţii ȋşi ȋntindeau urechea mică de fildeş vechi, ascultȃnd misterioase voci ȋndepărtate. Alţii, ȋn cele din urmă, urmăreau cu ochii fiecare gest al meu, alunecarea ȋnceată a stiloului pe pagina albă, plimbarea mea absentă prin cameră, abandonarea somnolentă ȋn faţa căminului aprins. Și toţi aveau aspectul ştiut de oameni nenăscuţi ȋncă, oameni care nu se vor naşte niciodată. Stăteau ȋn faţa uşii ȋnchise a vieţii, aşa cum noi stăm ȋn faţa uşii ȋnchise a morţii.[pagina 319]
Curzio Malaparte- Pielea colecţia Cotidianul 2007
Cartea a fost criticată de Biserica Romano-Catolică şi trecută pe lista de lecturi interzise, „Index Librorum Prohibitorum“.
Posted in AP recomanda cu etichete angoasa, arta, blues, chris rea, death, intuneric, long, moarte, noapte, rock, summer on iulie 30, 2009 by vallomoon
Chris Rea- blues,rock
album-Shamrock Diaries 1985
All summer long we were happy we were one
We didn’t think of an ending to our play
All summer long nights of wine, days of song
It couldn’t last, our ageing sun had to go
I will always remember you
Watching the waves in the wind
The beach dogs hiding from the rain
Suddenly my colours have turned to grey
Will I ever see your face again
And all winter long I will walk my lonely road
Waiting for you and your return
I will always remember you
