Mă ţintuieşti cu privirea abisului orbit de nematerialitatea sa,
ȋn timp ce naşti maşinal, copaci, rȃuri, sori,
niciodată nu se vor pȃrgui ȋn lumina mută a amintirii.
Te hrăneşti cu vinul uscat
din rănile deschise.
Cordoane ombilicale cresc pe structurile de rezistenţă
a oraşului ucis de lichidul amniotic.
Fetuşii formolaţi erodează epidermele sensibile
digerȃnd Inima ce le-a dat puls.
Angoasa primordiala 